Prietenie.

Nu am mai scris de patru zile, deoarece am fost prins cu munca. Da, acel moment de cacat cand ti se termina concediul.M-ati intrebat de ce scriu si, daca atunci cand o fac ma refer la o persoana, mai exact la o ea.

Scriu de placere. Imi gasesc linistea in randurile pe care le scriu aici, e un loc unde ma retrag atunci cand agitatia din jurul meu devine insuportabila. Nu ma refer la o ea atunci cand scriu. Desigur, am trait si eu mare parte din lucrurile notate acolo. Mi-as dori sa am ocazia ca lucrurile astea sa se intample din nou, bineinteles. Sa-mi regasesc linistea, iubirea, intelegerea, aprecierea si sinceritatea intr-o femeie. Da, sufleteste sunt dezordonat pentru un moment. Dar stiu ca o ea o sa-mi ofere timp din timpul ei, ca eu sa-mi revin :-).

Astazi am sa-ti vorbesc despre prietenie. Un subiect delicat spun eu. In viata nu poti sa treci prin toate obstacolele singur, pana si atunci cand reusesti ai nevoie ca cineva sa fie langa tine.  Si nu ma refer la familie. Ai nevoie de ceva in plus cateodata. Greseala noastra e ca acceptam prea usor asa zisii prieteni. Le acordam increderea si timpul nostru iar ei ne ofera falsitate, rautate si perversitate. Timpul nu o sa ti-l ofere nimeni inapoi si, crede-ma, valoreaza mai mult ca orice lucru material. Dar poti invata din greselile astea.
"Prietenii vin, prietenii pleaca" dar eu vreau sa adaug urmatoarele cuvinte "Cei mai buni raman"
Am avut norocul ca in viata asta sa intalnesc doua persoane cam tot atunci cand mi-am dat seama ca am un saculet cu bile la care trebuie sa fiu atent atunci cand ma asez pe tricicleta. Unul e Ovidiu iar celalalt e Vladut. Cred ca aveam vreo cinci sau sase ani atunci cand ne-am cunoscut. Am crescut impreuna. Ne-am certat, ne-am batut, ne-am injurat dar mereu am stiut sa ne impacam. Sa ne cerem scuze si dupa sa mergem la furat de mere, ca fratii ziceam noi atunci. Timpul a trecut repede, al naibii de repede. De la copilariile de atunci am ajuns la maturitate, unde am promis sa ne purtam de grija unul de altul ca de noi insine. Sa ne promitem ca daca unul da semne ca pica, noi sa fim acolo si sa il ridicam.
Suntem in 2015 si fiecare are cam 20 de ani. Toti muncim, ba ospatari ba la shop-uri. Prin luna Mai cred, anul curent  le-am facut cunostinta cu un fost coleg de liceu, Marius. Era prin trecere la Buze Bar si l-am chemat la un meci de Fifa. A fost potrivire totala, stiam ca trebuie sa il mai chemam cu noi.
Era cam tot ce lipsea din grup.De atunci, suntem ca desenele alea "fantastic four" . Atat de diferiti dar ne intelegem atat de  bine. Si sunt norocos sa nu schimb la prieteni ca la soseste. Trei, dar buni.Dovada, anii care au trecut.
Prietenia nu consta doar in stat afara, fotbal impreuna, o bere si mai stiu eu ce. Ea consta in intelegere, sustinere, respect, devotament, si timp. E nevoie de timp ca lucrurile sa se aseze. Iar in cazul nostru, eu spun ca lucrurile s-au asezat si am ajuns in punctul in care putem sa ne uitam in spate si sa spunem "Cacat, am reusit. Impreuna"
Postarea asta a fost mai mult despre viata mea, o postare pe care voiam sa o public de ceva timp. Dar pe la ora 21, astazi o sa va pregatesc o surpriza.
 like & share