miercuri, noiembrie 07, 2012

Teamă de..?

Nu ştiu cum să încep postarea, aşa că scăpăm de introducere.Urcam spre casă..am fost să mă întâlnesc cu cineva să facem o afacere:))eu mare "bişniţar".Ieşisem din zona plăcută mie a oraşului.Câinii erau la orice pas, şi maşinile nu ezitau să-mi bage faza lungă în ochi(Mai treceau şi milimetric pe lângă mine că doar na...avem maşină şi facem ce vrem)Mi-am pus căştile pe urechi...şi auzeam câinii cum latră, erau din ce în ce mai mulţi.Totul parcă era desprins dintr-un film ciudat, oamenii apăreau în spatele tău când te aşteptai mai puţin, şi dispăreau la fel de repede.Îţi doreşti să ajungi din ce în ce mai repede acasă dar realizezi că nu eşti robot şi că nu poţi să mergi cu 30km/h!Vântul bătea tare, copacii erau aplecaţi iar lângă trotuar era o pisicuţă...a dat să fugă când m-a văzut, la care în gândul meu spun "Mai tare m-am speriat eu de tine, decât tu de mine".
Mulţumesc că ai fost şi de această dată alături de mine.

2 comentarii:

  1. Dap..zile obisnuite , mai ales faza cu masinile , huh , am mereu impresia ca daca te-ar calca nici nu le-ar pasa :-??.
    Cat despre pisicuta :)) , cred ca a simtit ea ca nu esti baiat rau dar tot a trebuit sa fuga..

    RăspundețiȘtergere
  2. Câteodată când merg singură pe stradă am impresia că totul e un film de dramă. Deşi poate că e soare afară, totul are o influenţă sumbră asupra mea. Aproape că o iau la fugă spre casă, să ajung cât mai repede în camera mea tainică şi liniştită. Mă deprimă rău fazele astea, din fericire nu ţin multă vreme.

    RăspundețiȘtergere